Muzica si vinul....

Compania ideala pentru serile linistite de primvara in care trecutul imi bate la usa... Chiar daca bate doar la usa amintirii.
Am invatat de-a lungul timpului ca daca reusesti sa inveti sa "iei frumosul din ce-a fost", in momentele in care trecutul iti bate in usa amintirii nu vei face nimic altceva decat sa zambesti larg si sa te bucuri intr-adevar de ceea ce a fost candva... E foarte adevarat ca e in firea umana sa tanjim sa re-traim ce-a fost odata  si de multe ori avem tendinta sa lasam nostalgia sa devina usor negativa, oftand dupa ceea ce a fost, uitand de partea frumoasa a lucrurilor si "innecandu-ne" in jumatatea goala de pahar : ce-ar fi fost daca?

Dupa cum vad eu lucrurile e simplu.... ce-ar fi fost daca?...Daca... ei bine, cu siguranta nu te-ai mai afla in momentul amintirilor. Si cu siguranta nu le-ai aprecia. Din pacate, asa suntem noi, nu apreciem ceea ce avem pana nu pierdem, si atunci ne plangem intrebandu-ne ce am fi putut avea....si cum ar fi fost daca....

Trec ani peste noi. Cararile vietii ne despart sau ne fac sa ne intalnim... Fiecare persoana aflata pe aceeasi carare cu noi inseamna ceva, ne invata ceva. Fiecare isi lasa amprenta asupra noastra intr-un fel sau altul.Unii mai mult, altii mai putin, insa amintirile sunt ceea ce ramane in urma fiecaruia.

"Nu ne amintim zile, ne amintim momente." - Cesare Pavese.

Momente....  de care nostalgia se agata si prinde radacini, invaluidu-se in jurul nostru ca o liana in jurul unui copac batran.... Amintirile, cel mai pretios lucru pe care il avem.

Nu fug de nostalgie. Imi place sa stau in seri de primvara, si nu numai, sa ascult muzica si sa beau un pahar de vin, nu intrebandu-ma "ce ar fi fost daca?"... ci incercand sa retraiesc macar partial bucuria momentelor. As minti daca as spune ca nu mi-as dori sa retraiesc anumite lucruri, dar stiu prea bine ca, daca ar fi cu putinta, nu as mai aprecia acum amintirile pe care le am.

Nostalgia cu siguranta imi aduce aminte de faptul ca traiesc!, ca am o viata plina, ca am responsabilitati fata de cei din jurul meu, ca oricat de curbate sau frante mi-au fost cararile pana acum, mereu am gasit drumul in fata mea. Ca asa cum trecutul imi bate la usa, peste tot in jurul meu se afla prezentul. Iar viitorul este ceea ce depinde de mine si de alegerile mele.

Trecutul imi este osul si carnea. El m-a creat, el este esenta mea. Stiu, vei spune ca nu e bine sa traiesti in trecut. Nu o fac si incerc sa fug de lucrul asta, vreau doar sa il  inteleg si sa-l accept ca parte din mine. Trecutul m-a facut ceea ce sunt. Prezentul imi este pielea si simturile... viitorul mi-e doar alegerea.

Amintirile.... muzica si.... paharul de vin.... un strop de viata! Un fel de a vedea cat de mult inseamna sa spui "Multumesc!" in momentul in care ceva minunat ti se  intampla.

Cat de important este sa-i multumesti persoanei care ti-a daruit o amintire.... Cat de  important este sa fii recunoscator pentru ceea ce ti se ofera....pentru ceea ce traiesti!

Muzica si vinul.....

Trecutul imi bate la usa si mi-e bine. Zambesc si stiu ca vreau sa traiesc mai mult, mai intens! Vreau mai multe amintiri!

Vreau mai multe momente decat zile!

Autoeducarea si subiectele tabu

Ma amuza teribil faptul ca desi traim in epoca vitezei, a tehnologiei,  a internetului, ne place totusi sa fim indolenti cu tot ceea ce ne poate scoate din zona de comfort pe care ne-am creat-o cu multa constiinta.
Desi lumea este intr-o continua schimbare, desi diferentele dintre generatii par niste prapastii mai ceva decat Groapa Marianelor, exista o parte a lucrurilor care pare ca stagneaza la acelasi stadiu incipient cu care au crescut cel putin bunicii nostrii.

Desi pe ici pe colo s-au incercat ceva abordari ale subiectelor "mai delicate" cu scopul de a educa publicul mai larg, prea putini au indraznit sa treaca de faza aceea de oripilare si de comfort pentru a deschide ochii spre o lume din ce in ce mai dubioasa si mai ... "oripilanta", spre lumea in schimbare, spre detronarea crezurilor si doctrinelor cu care au fost atat de prea mult obisnuiti.
Internetul.... o lume fara limite in care poti fi ceea ce  vrei sa fii, anonim sau nu; o lume virtuala in care fiecare se ascunde dupa un deget mult prea mic, aratand ca este ceea ce crede ca vor ceilalti sa vada.... Complicat? Ma indoiesc.

Ma surprind de multe studiind oamenii din jurul meu, din autobuz, din metrou... si incercand sa-mi dau seama ce e cu fiecare, creand scenarii si povesti, sau la randul meu oripilandu-ma. Din pacate insa.... cred ca singurul lucru care ma mai oripileaza in ziua de azi.... e prostia cu care atat de multi se mandresc. Dar, ma rog asta sunt eu....
Internetul.... minunea epocii noastre... din pacate nu pare a fi mai mult decat o lume virtuala in care ne place sa traim virtual si sa aratam cat de bine o facem!

Marea oportunitate pe care acesta o ofera, este, din pacate  atat de neapreciata si atat de nefolosita incat... incep sa cred ca acea zona de comfort si indocrinare in care traim este chiar maximul vointei noastre de a ne
imbunatati viata. Posibilitatea simpla si rapida de.... AUTOEDUCARE... este imperceptibila "internautilor".

Dar ceea ce ma amuza fantastic nu este asta.... ci faptul ca ne mandrim cu faptul ca... NU stim nimic, si chiar daca nu stim, nu ne intereseaza sa aflam. Si aici, raspunsul e la fel de simplu - a cauta sa aflam ceva ce nu stim inseamna a depasi zona de comfort, inseamna a depune un efort suplimentar si a lua in calcul posibilitatea schimbarii unor valori cu care traim fericiti, aparent. Am vrea mai mult, dar nu stim cum. Am vrea mai mult, dar nu suntem dispusi sa facem pasii de dupa linia de start. Vrem mai mult, dar degeaba si fara efort. Suntem constienti ca vrem mai mult si mai bine dar ne e teama de prejudecati; ne e teama sa nu stirbim acea imagine de "ceea ce vor ceilalti sa vada" pe care am construit-o cu atata truda.
Traim intr-o lume intr-o continua miscare, intr-o continua schimbare. Ne place, vrem sa tinem pasul cu ea, dar cu toate astea nu suntem in stare sa parasim zona de comfort a propriilor prejudecati.
Am fost indoctrinati ca anumite lucruri sunt tabu si cu asta basta! si ne oripilam cand cineva vorbeste deschis despre ele, sau mai grav daca privirile le intalnesc. N-am mai vazut practicarea celor 3 cruci si scuipatul in san... dar pe acolo pe undeva....

Ma amuza teribil de mult cei care se considera si se comporta de parca le stiu pe toate, cei pe care eu ii numesc "copiii macho". Desi unii dintre ei, din punct de vedere biologic nu mai au nimic de-a face cu copiii, din punct de vedere mental.... n-au nimic in plus.
Si pentru ca vorbeam de subiectele tabu, care inca sunt tabu, desi toata lumea "vorbeste" despre ele sunt inca un mister... iar treaba cu autoeducatul e mult prea complicata... vreau sa fac referire la lipsa educatiei sexuale. De ce? Pentru ca trebuie! Pentru ca desi traim in epoca informatiei... o facem degeaba.
Constat ca desi acesti "copii macho" se considera a fi niste mult prea minunati amanti, doar pentru faptul ca au trecut prin patul catorva pasarici, inca sunt incapabili sa faca diferenta intre verbele - si pardon de limbaj - a fute, a face sex si a face dragoste.
Fara indoiala toata lumea stie ca finalitatea acestor verbe este aproximativ aceeasi, ceea ce face sa-mi para confuzia mai usor de inteles, dar zau, dragilor! luati de mai cititi! Ca la filme va uitati degeaba - ma rog, daca o laba in fata monitorului va satisface pe viata, atunci aveti o scuza! Dar nu e vina voastra!
Educatia sexuala a lipsit si lipseste in continuare cu desavarsire in aceasta prea minunata tara in care toata lumea se considera un zeu (zeita) a sexului.

Deja am auzit fraza : "sexul vinde!" de mult prea multe ori ca sa mai pot sa o cred, si asta doar din prisma faptului ca vinde din pacate doar o imagine distorsionata a conceptelor: sexy, sexualitate, sex-appeal, senzualitate si prea multe altele, iar informatia care ar trebui sa fie absorbita este practic invizibila. In acelasi timp am vazut si auzit prea putini parinti care sa deschida acest subiect in fata copiilor si sa vorbeasca sincer despre nevoile fiziologicice - pana la urma, despre sex, beneficii si practicarea lui. Se pare ca acele prejudecati de gen : sexul e rusinos, inca isi pun amprenta asupra vietii si educatiei noastre.
Desi este un aspect al vietii noastre de zi cu zi, sexul este inca considerat un subiect delicat, un subiect tabu, rusinos, care socheaza.... si care oripileaza.

Oripileaza, dragilor, pentru ca atata timp cat tinerii nu au educatia necesara se vor comporta asa cum vad, aud, citesc, iar vulgaritatea, care pana la urma ar trebui sa ramana in dormitor este intalnita pe strada, in autobuze si metrou... De ce va mai mirati?
Si daca suntem incapabili sa ne educam tinerii sau macar sa-i invatam sa se autoeduce, de ce va mai mirati ca viata intima de cuplu este un fiasco?
Din pura curiozitate, las o intrebare deschisa.... la care, consider ca ar trebui macar sa va ganditi daca nu sa raspundeti : Ce este sexul? Cum il percepeti voi? Si de ce educarea este atat de dificila?

Poate ca este o intrebare mult prea delicata, dar sincer mi se pare fundamentala. Poate sunt eu defecta.... desi nu cred.