Resita....

Bucurie si dezamagire



Iata ca au trecut deja cateva zile de cand am venit acasa… Mergeam zilele trecute pe strada si cred ca aproape oricine m-ar fi privit cu atentie ar fi citit in ochii mei suficienta dezamagire… Un oras frumos, acoperit de zapada… lume pe strazi… Incercam sa recunosc pe cineva sa pot spune: “Ceau! Ce mai faci? Hai sa bem o cafea!”… Nimeni… Lume trista si inraita de traiul asta greu… Totul gri… Griji ce aproape ca te patrund privind in ochii lor, fara a scoate un cuvant… Joi seara am iesit putin cu un unchi de-al meu, la un pahar de whisky, si am avut marea bucurie sa ma intalnesc cu 2 dintre aceia alaturi de care copilaria mea a fost una plina de aventuri…
Resita – Clubul JAR – o bodega, din toate punctele de vedere. Pereti imbracati in lemn, busteni cumva imblanziti si transformati in mese si scaune. Felinare cu becuri rosii…. FUM… Un fum gros si inecacios chiar si pentru mine, care sudez tigarile… O mana de folkisti, ce te trimiteau cu gandul cumva spre taberele de la munte… Miros de vin fiert… O mana de oameni - suficienti de altfel- pentru a umple un local de genul… O atmosfera destul de placuta, in ciuda tuturor lipsurilor… Gandurile mi-au fost brusc intrerupte de o fata extrem de cunoscuta… Kamil, vecinul meu din copilarie, cel fara de care nu-mi amintesc sa fi trecut o zi. Un sentiment ciudat de bucurie si de nostalgie in acelasi timp, m-au imbratisat. Apoi, prietenul lui Piti, care a aparut in peisajul nostru, ceva mai traziu, e drept… Ma uitam la ei, si nu-mi venea sa cred cat de mult au crescut. Nu stiu de ce, dar parca imi doream sa-i intalnesc si sa-i gasesc la fel, ca atunci cand am plecat de-acasa… Timpul, in schimb, nu cruta pe nimeni… Iata-ma in fata unor tineri, maturizati, inalti, frumosi… Am planuit in acea seara sa adunam pe cat de multi putem si sa ne intalnim cu totii la un pahar, sa depanam amintiri…



Gata, au trecut vremurile noastre in care radeam fara grija... Fiecare le avem pe ale noastre, greutati, slujbe, probleme...
Desi cate o seara acasa, in compania lor, e binevenita mai intotdeauna... Am stat a doua noapte cu Kamil, Piti, Marcus si Flavius... Dupa un pahar ne-am intins la povesti... Si acum parca inca ma dor falcile... Nu stiu cand a trecut noaptea... Am depanat amintiri cu o pofta nebuna... Parca mi-am mai incarcat bateriile, sper eu macar pentru cateva luni... :)