Dupa sarbatori....

LA MULTI ANI! Sanatate si iubire!



Iata ca a inceput un an nou… Am scapat de nebunia cumparaturilor… de aglomeratia de peste tot, de calcatul in picioare din supermarkete, de colindatori zgomotosi care te trezesc la 9 dimineata, chiar daca tu nu ai dormit o noapte intreaga… Ei au venit sa-ti “cante”, sa castige si ei un ban, nu prea ii mai intalnesti pe cei care pleaca in colind doar de dragul sarbatorilor si a traditiei. Daca stau bine si ma gandesc la ceea ce am vazut anul asta, si nu numai si pun in balanta cu ceea ce stiam eu despre Craciun… Tasul se va inclina spre un comercial de prost gust, care nu mai are nici o legatura cu Spiritul Sarbatorilor de alta data… Asta ca sa nu mai vorbim de fapul ca romanul a luat-o razna de tot! Daca peste tot in lumea asta, in perioada oricarei sarbatori, in toate magazinele se fac reduceri, pentru ca sa se pot bucura de bucate si cei mai loviti de soarta…. In Romanica, lucrurile stau intocmai pe dos (ca multe altele, de altfel). Romanul in loc sa intre in spiritul sarbatorilor, sa fie mai bun, sa uite, sa ierte, sa fie darnic si iubitor, e exact cu curu’n sus. Stiu si eu si vad foarte bine, ca si Craciunul s-a transformat intr-o perioada(ca deja nu mai vorbim de cele 2 zile) pur comerciala aducatoare de profit, si mai ca toate lucrurile proaste si apucaturile imbecile, le-am preluat de la “prietenii intregului glob pamantesc” : americanii. Lor trebuie sa le “multumim” pentru tot, chiar tot. – ar trebui ca mult mai multa lume sa se documenteze si sa citeasca de ce sunt ei in stare… ar trebui ca tot mai multi sa stie despre H.A.A.R.P. – despre acest mandru proiect, o sa revin alta data cu documentatie solida.
Eu am crescut in sanul familiei, chiar daca sunt singurul copil la parinti, am avut parte de o familie numeroasa si unita, chiar daca uneori, prea zgomotoasa. Si noi mergeam in colind, dar o faceam din bucuria de a ne vedea rudele. Obligatoriu mergeam la nasi, cu “ploconul”, asa o cere traditia… Ne infruptam cu cozonaci si ne bucuram de zapada de afara… ba mai mult, nu-mi amintesc sa fi avut parte de vreun Craciun fara saniuta… Ziua de Craciun era sfanta, mergeam la bunica si luam masa in familie, an de an… Apoi pe seara, ieseam la bulgareala si derdelus cu prietenii. Abia asteptam sa ne facem cetate, sa ne intrecem cu saniile, sa ne laudam cu ce ne-a adus mosul…
Acum… cand ma uit in urma la ultimii 6-7 ani… nu mai vad nimic. Nu mai vad bucuria, nu mai vad nimic nobil… nimic neconditionat sau pur. Nici macar copiii nu mai sunt ce eram noi odata… Nimeni nu mai crede, nu mai vrea sa creada ca lumea poate fi un loc mai bun, doar ca totul tine doar de noi. Totul tine de comportamentul nostru ca si individ intr-o societate. Nu poti cladi ceva brusc, totul se face caramida cu caramida… Iar daca noi nu ne respectam visele si dorintele, daca nu credem in ceva mai bun, nu vom putea cladi niciodata nimic solid, totul se va rezuma la un castel de carti, gata sa cada oricand. Asteptam sa ne cada totul din cer, fara a depune nici cel mai mic efort. Ne plangem ca nu avem mai nimic, dar nici nu incercam sa cladim ceva. Sa fim mai buni cu noi insine, sa lasam ura deoparte si credem in adevar. Suntem atat de invrajbiti impotriva tuturor incat nu vedem ca de fapt noi suntem impotriva noastra. Suntem egoisti, dar nu vedem ca fiind egoisti nici noi n-o sa primim nicioadata nimic. Daca eu nu fac o fapta buna pentru cineva, cum sa pot astepta s-o faca altul pentru mine? Daca eu nu ridic un deget, atunci cum pot sa astept sa ridice altul? Suntem un exemplu pentru fiecare dintre noi… suntem mai rau ca maimutele… “Monkey see, mokey do”… Daca pe noi nu ne duce capul sa facem ceva, nici cei din jur nu vor avea ce vedea ca sa procedeze la fel. Noi procedam ca toti ceilalti, doar daca e vorba de a face ceva rau sau a fi indiferent…. E efortul mai mic, stiu....
Fiecare trebuie sa aiba pentru el si doar pentru el. Ne facem cumparaturile de sarbatori, calcandu-ne in picioare unii pe altii, nu mai conteaza ca o paine ne este suficienta, luam chiar 3…iar pentru cel din spatele nostru, ce mai conteaza, ca nu mai ramane??? Noi si numai noi, atat conteaza… Si atunci sa ma mai mir ca habar nu mai avem sa ne bucuram de sarbatori? Ca am uitat sa fim buni? Umanitari?
S-au terminat sarmalele, carnatii, piftia si cozonacul…. Nu-i bai… Facem altele ca doar vine Revelionul! Ne indopam ca niste retardati cu toate grasimile posibile si ne mai miram apoi ca ne este rau sau ce suntem bolnavi…
Noaptea de Revelion… Pragul dintre ani… Noaptea cea mai mare din an in care totul TREBUIE sa fie perfect, ca deh! “cum pasesti in noul an, asa-ti va fi tot anul”… Pregatiri acasa… frigiderul plin pana la refuz… Coafor, manichiura, pedichiura, rochia impecabila si musai in trend, machiajul ireprosabil… si HOP la local, restaurant, club ce-o fi… iar cand ceasul va bate anul nou, suntem deja prea ametiti, afumati, bauti, distrati si departe de casa…de cele mai multe ori chiar si departe de prieteni… Si atunci? La ce bune toate astea? Cum ai inceput tu cu bine noul an? Cu o rochie noua?



Eu, totusi, va doresc un an nou mai bun! Sa aveti parte doar de calitate si cultura! Sa fiti inconjurati de bunatate si iubire, sub toate formele ei! Va doresc sa fiti mai buni! Sa iubiti mai mult, si sa incepeti prin a va iubi pe voi,prin a va da crezare! Sa visati mai mult si sa zambiti mai des!